s.f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.
monahii, s.f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi.
s. v. călugăriță.
s. v. călugărie, monahism.
(monahism, călugăriță) s. f., art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugărițe) pl. monahíi, art. monahíile
f. Femeie care, prin legământ, duce o viață de ascetă și trăiește într-o mănăstire; călugăriță. /<sl. monahija, ngr. monahi