definiția monahii definiție dex

monahi, s.m. Călugăr. [Var.: monác s.m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.

s. v. călugăr.

s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.

s. m., pl. monáhi

m. Bărbat care, prin legământ, duce o viață de ascet și trăiește într-o mănăstire; călugăr. /<sl. monahu, ngr. monahos

s.m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje. – Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s.m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s.f. (călugăriță), din sl. monachija, cultism; monahism, s.n. (călugărie).

s.f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.

monahii, s.f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi.

s. v. călugăriță.

s. v. călugărie, monahism.

(monahism, călugăriță) s. f., art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugărițe) pl. monahíi, art. monahíile

f. Femeie care, prin legământ, duce o viață de ascetă și trăiește într-o mănăstire; călugăriță. /<sl. monahija, ngr. monahi