monetari, -e, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ♢ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S.n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S.rn. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.
1) Care ține de monedă; propriu monedei. 2) Care ține de circulația banilor și de bani în general. ♢ Reformă ~ă schimbare a banilor. /<fr. monétaire
m. Muncitor specializat în lucrări de monetărie. /<fr. monétaire
adj. De monedă, referitor la monedă. // s.n. Inventar al banilor sortați după valoare întocmit de un casier la predarea casei. [Cf. fr. monétaire, lat. monetarius].
I. adj. referitor la monedă. o sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat. II. s. n. inventar al banilor sortați după valoare, întocmit de un casier la predarea casei. (< fr. monétaire)
monetării, s.f. Întreprindere de stat prevăzută cu instalațiile necesare pentru fabricarea monedelor. ♦ (Colectiv) Monede. – Monetă + suf. -ărie.
s. (înv. și reg.) tarapana, (înv.) bănărie, cămară domnească, (înv., în Transilv.) pinzărie.
s. f., art. monetăría, g.-d. art. monetăríei; pl. monetăríi, art. monetăríile
f. 1) Întreprindere de stat unde se bat monedele. 2) Arta și tehnica baterii monedelor. 3) Cantitate mare de monede. /monetă + suf. ~ărie