monocromi, -e, adj. 1. Care are o singură culoare; monocromatic. 2. (Despre picturi) Executat în valorile apropiate ale aceluiași ton. ♦ Fig. Plictisitor, uniform, monoton. – Din fr. monochrome.
1) Care are o singură culoare; unicolor. 2) fig. Care se caracterizează prin lipsă de variație; monoton; uniform. /<fr. monochrome
adj. Care are o singură culoare; monocromatic (1) [în DN]. (Despre o pictură) Executată în valorile apropiate ale aceluiași ton. V. camaieu, grisai. ♦ (Fig.) Monoton, uniform. [< fr. monochrome, cf. gr. monos – unic, chroma – culoare].
adj. 1. cu o singură culoare; monocromatic (1); unicolor. 2. (despre o pictură, un tipar etc.) executat în valori apropiate ale aceluiași ton. 3. (fig.) monoton, uniform. (< fr. monochrome)
monocromii, s.f. 1. Procedeu de pictură sau de tipar care constă în folosirea unei singure culori; predominare a unei culori într-un tablou. 2. Reproducere într-o singură culoare. – Din fr. monochromie.
s. f. (sil. -cro-), art. monocromía, g.-d. art. monocromíei; pl. monocromíi, art. monocromíile
f. Procedeu pictural de folosire a unei singure culori la executarea unei lucrări. /<fr. monochromie
s.f. 1. Procedeu utilizat în pictură prin care se folosește o singură culoare. 2. Reproducere într-o singură culoare. [Gen. -iei. / < fr. monochromie].