, monogamii, s.f. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soție, iar femeia un singur bărbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie.
s. f., art. monogamía, g.-d. art. monogamíei; pl. monogamíi
f. Formă de căsătorie în care bărbatul poate avea o singură soție, iar femeia un singur soț. /<germ. Monogamie
s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie].