monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe.
s. m./s. n., pl. m. monolíți/n. monolíte
1) Care constă dintr-un singur bloc de piatră. 2) Care constituie un tot întreg; bine închegat. /<fr. monolithe