morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morărésc, imperf. 3 sg. morăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. morăreáscă
intranz. rar A practica ocupația de morar. /Din morar
s.f. (Rar) Morărit (1). – Morar + suf. -ie.
s. morărit.
s. f., art. morăría, g.-d. morăríi, art. morăríei