moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.
moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.
vb., ind. prez. 1 sg. moralizéz, 3 sg. și pl. moralizeáză
vb., ind. prez. 1 sg. moralizéz, 3 sg. și pl. moralizeáză
tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser
tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser
vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr. moraliser].
vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr. moraliser].
vb. tr. 1. a da (cuiva) învățături morale. 2. (fam.) a face morală. (< fr. moraliser)