morcovi, s.m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ♢ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.
m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov
s.m. – Carotă (Daucus carota). Bg., rus. morkov (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Tiktin; Conev 48). – Der. morcoveancă, s.f. (plantă, Pleurospermum austriacum); morcoviu, adj. (roșu portocaliu).
morcovii, adj. (Rar) De culoarea morcovului; roșcat, portocaliu. – Morcov + suf. -iu.
adj. m., f. morcovíe; pl. m. și f. morcovíi
rar Care este de culoarea morcovului; galben-portocaliu. /morcov + suf. ~iu