s.f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.
s. f., g.-d. art. morfínei
f. Substanță folosită în medicină ca narcotic, calmant și somnifer, dar care, utilizată abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu. /<fr. morphine
s.f. Alcaloid extras din opiu, cu diferite întrebuințări medicinale, folosit uneori și ca stupefiant. [< fr. morphine, cf. Morfeu, zeul somnului la greci].