mortific, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier.
tranz. (ființe) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<fr. mortifier
vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortífic. / < lat.t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier].