definiția mortificati definiție dex

mortific, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier.

vb. v. cangrena, înjosi, necroza, putrezi, umili.

vb., ind. prez. 1 sg. mortífic, 3 sg. și pl. mortífică

tranz. (ființe) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<fr. mortifier

vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortífic. / < lat.t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier].

vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier)

mortificați, -te, adj. 1. (Despre țesuturi organice) Care nu mai este viu; mort, distrus; necrozat, cangrenat. 2. (Rar) Torturat, chinuit. – V. mortifica.

adj. v. cangrenat, necrozat, putred, putrezit.

adj. 1. (Despre țesuturi organice) Mort, distrus; cangrenat. 2. (Rar) Chinuit, torturat; (fig.) batjocorit, umilit. [< mortifica, cf. fr. mortifié].