s.f. Capacitate a activității nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitație la altul, de la un anumit stereotip dinamic la altul; p. ext. motilitate. – Din fr. motricité.
s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. motricității
f. Caracter motrice; mobilitate. ~ea mușchilor. /<fr. motricité
s.f. Proprietate a anumitor celule nervoase de a determina contracții musculare. ♦ (Rar) Motilitate. [< fr. motricité, cf. lat. motus – mișcare].
s. f. motilitate. (< fr. motricité)