muceziri, s.f. Acțiunea de a (se) mucezi; mucegăire. – V. mucezi.
s. v. mucegăire.
s. f., g.-d. art. mucezírii; pl. mucezíri
mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lâncezi. – Din muced.
vb. v. mucegăi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucezeáscă
intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegăi. 2) fig. (despre mărfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trăi mult timp în același loc ducând o viață inactivă. /Din muced