multiplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.
vb. 1. v. înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ o cantitate.) 3. a repro-duce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)
vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. multíplic, 3 sg. și pl. multíplică
tranz. 1) A face să se multiplice; a înmulți. 2) (obiecte, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr; a înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier
intranz. A crește numeric sau cantitativ; a se înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier
vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multíplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].
multiplicații, s.f. (Rar) Multiplicare. – Din fr. multiplication, lat. multiplicatio.
s. v. înmulțire, multiplicare.
s. f. (sil. -pli-, -ți-e), art. multiplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. multiplicáției; pl. multiplicáții, art. multiplicáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Rar) Multiplicare. [Gen. -iei, var. multiplicațiune s.f. / cf. fr. multiplication, lat. multiplicatio].
s. f. multiplicare. (< fr. multiplication, lat. multiplicatio)