s.f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate. ♦ (Mat.) Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, -atis.
s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicității
f. 1) rar Număr considerabil; pluralitate. 2) mat. Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. /<fr. multiplicité, lat. multiplicitas, ~atis
s.f. 1. Faptul de a fi multiplu; număr considerabil, mulțime. 2. (Mat.) Faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. [Cf. fr. multiplicité, lat. multiplicitas].