mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. și pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunoștință sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lasa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám – Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!
vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinității.) 2. v. satisface. 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 4. v. limita.
vb. v. accepta, admite, aproba, compensa, consimți, despăgubi, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi, răsplăti, recompensa.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulțumésc, imperf. 3 sg. mulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mulțumeáscă
intranz. A-și exprima (prin cuvinte) recunoștința (pentru un lucru util, plăcut etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune „mulțumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept răsplată. 2) A face să simtă bucurie (ca urmare a îndeplinirii unei doleanțe, exigențe sau necesități). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”