mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.
adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.
adj. v. îndatorat, mulțumit, obligat, recunoscător, satisfăcut.
adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre
1) Care mulțumește; care corespunde anumitor cerințe; care produce mulțumire; satisfăcător. Răspuns ~. 2) Care aduce mulțumire; care poartă mulțumire; recunoscător. /a mulțumi + suf. ~tor
adv. Cu mulțumire; în mod satisfăcător. /a mulțumi + suf. ~tor