muritori, -oare, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care își termină existența prin moarte, care este în mod inevitabil supus morții. ♢ Expr. Muritor de foame = foarte sărac. 2. S.m. și f. Om (considerat ca ființă trecătoare); pământean. – Muri + suf. -tor.
adj. m., s. m., pl. muritóri; f. sg. și pl. muritoáre
1) Care moare; care urmează să moară; pieritor. 2) fig. Care trece repede; care durează puțin; trecător. /a muri + suf. ~tor