, muscărésc, vb. IV (reg.) a se apăra de muște; (fig.) a se băga în sufletul cuiva, a sâcâi.
muscării, s.f. Mulțime de muște, roi de muște; muscărime. – Muscă + suf. -ărie.
s. (rar) muscărime. (Era o ~ de nesuportat.)
s. f., art. muscăría, g.-d. art. muscăríei; pl. muscăríi
f. Mulțime, roi de muște. /muscă + suf. ~ărie