s. v. muscă columbacă.
, muscărésc, vb. IV (reg.) a se apăra de muște; (fig.) a se băga în sufletul cuiva, a sâcâi.
mușcări, s.f. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei; mușcat. – V. mușca.
s. mușcat.
s. f., g.-d. art. mușcării; pl. mușcări