definiția muscatelor definiție dex

muscați, -te, adj. (Despre struguri sau vin) Tămâios. – Din fr. muscat.

adj. v. tămâios.

adj. invar.

n. 1) Soi de viță de vie, având struguri cu aromă de tămâie. 2) Vin produs din acest soi de struguri. /<fr. muscat

s.n. Varietate de struguri cu gust aromat; vin extras din astfel de struguri. [< fr. muscat].

s. m. varietate de struguri cu gust tămâios. ♢ vin din astfel de struguri. (< fr. muscat)

s.n. (Rar) Mușcare. – V. mușca.

s. v. mușcare.

s. n.

adj. m., pl. mușcáți; f. sg. mușcátă, pl. mușcáte

, mușcate, s.f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muškato, magh. muskáta.

s. v. nucșoară, priboi.

s. (BOT.; Pelargonium) (rar) pelargonie, (reg.) belagoni, indrușaim, mușcătură, mușcățel, rotundă.

s. f., pl. mușcáte

f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile sale roșii, roz sau albe, dispuse în inflorescență umbeliformă; pelargonie. /<bulg. muškato, ung. muskáta

, s.f. – Pelargonie (Pelargonium odoratissimum). – Var. mușcat, mușcățel. Germ. Muskat, în parte prin intermediul mag. muskáta (Cihac, II, 517). Din același cuvînt, prin intermediul rus. muškatnyῑ, provine mușcatin, s.n. (înv., nucșoară).

s. v. iarba-broaștei.

s. (BOT.; Scabiosa lucida) (reg.) sipică.

s. v. ruin.

s. v. nucșoară.

s. v. nucșoară.