muschetari, s.m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. – Din fr. mousquetaire.
s. m., pl. muschetári
m. ist. 1) Ostaș din trupele de infanterie înarmat cu muschetă. 2) Militar din rândurile nobilimii franceze, care își făcea serviciul în unitățile speciale de cavalerie de la curtea regală. ♢ Mănuși-~ mănuși pentru femei cu manșetă foarte lată. Pălărie-~ pălărie cu boruri mari și răsfrânte. /<fr. mousquetaire
s. m. 1. (în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă. 2. nobil dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze. (< fr. mousquetaire)
muschetării, s.f. Mulțime de muschete, totalitatea muschetelor. – Muschetă + suf. -ărie.
s. f., art. muschetăría, g.-d. art. muschetăríei; pl. muschetăríi, art. muschetăríile