s.n. v. muschetă.
muschete, s.f. Armă de foc portativă din evul mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschét s.n.] – Din fr. mousquet.
muschete, s.f. Armă de foc portativă din evul mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschét s.n.] – Din fr. mousquet.
s.f. – Armă de foc cu fitil. It. moschetta (sec. XIX). – Der. muschetar, s.m., din fr. mousquetaire; muschetărie, s.f., din it. moschetteria, fr. mousqueterie.
s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto].
s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto].