pers. 3 mușluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina.
vb. v. adulmeca, mirosi.
vb., ind. prez. 3 sg. mușluiéște, imperf. 3 sg. mușluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mușluiáscă
vb. – A cerceta, a iscodi, a fi curios. Creație expresivă, cf. moșmoli. Numerose var.: amușlui, (a)mulului, bușlui, mujlui, mușina, acesta din urmă prin încrucișare cu mișuna. Der. din sb. njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.