mustuiri, s.f. Acțiunea de a (se) mustui și rezultatul ei. – V. mustui.
mustuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mustuiáscă