mustuituri, s.f. Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.
s. (pop.) mustuială, (reg.) musteală. (~ de struguri.)
s. f. (sil. -tu-i-), g -d. art. mustuitúrii; pl. mustuitúri