mutări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; mutat. 2. (Spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de șah. – V. muta.
s. 1. v. clintire. 2. deplasare, strămutare, (fam.) trambalare. (~ dintr-un loc în altul.) 3. mu-tat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 4. schimbare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 5. (înv.) ridicare. (~ taberei în altă parte.) 6. v. deviere. 7. v. schimbare.
s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, înlocuire, locuință, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, stână, târlă, transformare.