s.f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. – Din fr. musicalité.
s. 1. v. cantabilitate. 2. v. armonie.
s. f., g.-d. art. muzicalității
s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie, sonoritate. [< muzical + -itate, cf. fr. musicalité].
s. f. însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. (< fr. musicalité)