, muzicoteci, s.f. Colecție de piese muzicale; p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea muzicii. – Din fr. musicothèque.
s. f., pl. muzicotéci
f. 1) Colecție de piese muzicale. 2) Încăpere specială dotată pentru audierea muzicii. /<fr. muzicotheque