expr. (intl.) a vorbi în timpul unui joc de noroc
, muzicuțe, s.f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță.
s. v. armonică.
s. v. camerton, gură.
s. f., g.-d. art. muzicúței; pl. muzicúțe
f. Armonică de gură. /muzică + suf. ~uță