nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș2 la un botez sau la o cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș2. – V. naș2.
intranz. A face naș la botez sau la cununie. 2. tranz. fam. A trata cu numele de naș. /Din naș
s.f. Faptul de a fi naș2 (la un botez, sau la o cununie); legătură de înrudire între naș2 și fin; calitatea de naș2. – Naș2 + suf. -ie.