s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre
s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre
năpăstuitori, -oare, s.m. și f (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.
adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegri-tor, prigonitor.
s. m., pl. năpăstuitóri