, năplăíri, s.f. (reg.) 1. sufocare, înnăbușire. 2. coșmar.
, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuși (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coșmaruri în somn.
vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s.f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).