năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.
adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.
adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre
rar v. ÎNĂBUȘITOR. /a năbuși + suf. ~tor