, nadicence, s.f. (Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s.f.] – Din ucr. naĩtyčanka.
s. v. birjă.
s. f. (sil. -cean-), g.-d. art. nadicéncei; pl. nadicénce