expr. 1. a fi învechit / demodat / desuet. 2. a reveni în atenție după o lungă uitare.
s.f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ♢ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.
s. f., g.-d. art. naftalínei
f. Substanță cristalizată, albă, cu miros pătrunzător, întrebuințată ca mijloc de combatere a moliilor și ca materie primă în industria coloranților. ♢ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitării. /<fr. naphtaline
s.f. Hidrocarbură cristalizată cu miros caracteristic, tare, care se extrage din gudroanele de huilă și se folosește ca insecticit la protejarea stofelor, a blănurilor etc.; naftalen. [< fr. naphtaline].
s. f. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune. (< fr. naphtaline)