năimiți, -te, s.m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S.m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.
adj. v. arendat, închiriat.
s. v. angajat, salariat, slujbaș.
s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimíți; f. sg. năimítă, pl. năimíte