năruiri, s.f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.
s. 1. v. prăbușire. 2. v. cădere.
s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri