definiția nase definiție dex

expr. (pop.) a da peste omul care poate pune la punct, bate, molesta, înșela etc. pe cineva.

nași, -e, s.m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ♢ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (Înv. și reg.) nânáș, -ă s.m. și f.] – Nun + suf. -aș.

s.m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ.

s. 1. (reg.) moș, nan. (~ la botezul pruncului.) 2. v. nun.

(persoană) s. m., pl. nași

(literă chirilică) s. m. invar.

m. și f. 1) (în ritualul creștin) Persoană care participă la oficierea botezului ținând pruncul în brațe. ♢ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-și găsi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoană care a fost nun în timpul oficierii unei căsătorii. /nun + suf. ~aș

s. 1. (reg.) moașă. (~ la botezul unui copil.) 2. nună. (~ de cununie.)

s. f., g.-d. art. náșei; pl. náșe