s.f. Faptul de a fi naș2 (la un botez, sau la o cununie); legătură de înrudire între naș2 și fin; calitatea de naș2. – Naș2 + suf. -ie.
s. f., art. nășía, g.-d. nășíi, art. nășíei; pl. nășíi
f. 1) Legătură de rudenie prin alianță, stabilită între nași și fini. 2) Calitatea de naș. /naș + suf. ~ie