definiția nasoala definiție dex

expr. (stud.) 1. a calomnia. 2. (d. ceva sau cineva) a vorbi fără a fi bine informat.

(cuiva) expr. a sâcăi (pe cineva), a șicana (pe cineva); a face rău (cuiva).

expr. 1. (d. o situație) a fi dificilă / nefavorabilă. 2. (d. relațiile interpersonale) a fi încordat.

expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!

expr. (deț.) atenție, sumtem urmăriți!

expr. (stud.) situația e gravă / incertă.

nasoli, -oale, adj., s.m. și f. (Arg.) 1. Adj., s.m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav'”, nasul „rău, meschin”.

adj. v. urât.

adj. m., s. m., pl. nasóli; f. sg. nasoálă, pl. nasoále

adj. – (Arg.) Urît. Țig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil că vocalismul se explică pornind de la f. nasoală. S-a confundat cu nasul, adj. (rău, nemernic), din țig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoală, s.f. (femeie; țigară); nasuliu, adj. (urît); nasuli, vb. (despre un negoț, a eșua); nasulie, s.f. (ghinion, situație proastă); nasulii, s.f. pl. (cărți de joc).