năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez 3 sg. și pl. năstăveáscă
, năstăvésc, vb. IV (înv.; despre divinitate) 1. a conduce, a îndruma, a povățui, a sfătui, a călăuzi. 2. a avea milă, a se îndura.
adj. (reg.; despre copii) neastâmpărat, nepotolit.