náște (násc, născút),
vb. –
1. (Înv.) A
făta. –
2. A
aduce la
lumină, a
apărea. –
3. (Refl.) A se
ivi, a
veni pe
lume. –
4. A
ieși, a se
produce. – Mr.
nascu, megl.
nasc, istr.
nǫscu. Lat.
nascĕre (Pușcariu 1155;
Candrea-
Dens., 1207; REW 5832), cf. it.
nascere, prov.
naisser, fr.
naître, cat.
naixer, sp.
nacer, port.
nascer. – Der.
născare, s.f. (naștere);
născător, adj. (
generator, care dă naștere; s.m.,
tată);
născut, s.n. (înv., naștere; înv.,
Nașterea Domnului);
naștere, s.f. (
faptul de a
naște;
Crăciun;
început;
organ genital femeiesc);
renaște, vb.,
format după fr.
renaître;
Renaștere, s.f., după fr.
Renaissance. Cf.
nat.