năstrușnici, -ce, adj. 1. Care iese din comun; neobișnuit, ciudat, bizar. 2. Care depășește cu mult (prin proporții, intensitate, calitate etc.) limitele obișnuite; extraordinar, strașnic, grozav. – Cf. sl. nestruženŭ.
adj. m., pl. năstrúșnici; f. sg. năstrúșnică, pl. năstrúșnice
, ~ce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobișnuit; ciudat; bizar. Idee ~că. 2) pop. Care se ține de năzbâtii; năzbâtios; poznaș; șotios. /cf. sl. nestruženu
năstrușnicii, s.f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.
s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile
f. Faptă sau vorbă de om năstrușnic. /năstrușnic + suf. ~ie