nătângii, s.f. 1. Lipsă de inteligență, de pricepere; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.
s. 1. v. prostie. 2. (concr.) gogomănie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, stupidi-tate, (rar) netoție, (înv. si reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus!)