năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. năuceáscă