s. f., g.-d. art. navigatoárei; pl. navigatoáre
s. f., g.-d. art. navigatoárei; pl. navigatoáre
navigatori, -oare, s.m. și f. 1. Persoană care întreprinde lungi călătorii pe mari și oceane; persoană care conduce o navă (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoană care călătorește pe apă. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.
s. m., pl. navigatóri
m. și f. Persoană care navighează. /<fr. naviga-teur, it. navigatore
s.m. și f. 1. Persoană care face călătorii lungi pe mare; marinar. 2. Membru din echipajul unei aeronave care dirijează exclusiv navigația. [Cf. it. navigatore, fr. navigateur, lat. navigator].