năvlegi, -ge, adj., s.m. și f. (Reg.) 1. Adj., s.m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.
adj, s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic și sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu vlagă și cu mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În Munt. și Olt.