neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit.
adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neper-ceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponde-rabil. (Un zgomot aproape ~.) 2. v. extraordinar.
adj. v. confuz, difuz, nedeslușit, vag.